Culonne d'Erculu

A culonna d'Erculu europea: u Scogliu di Gibilterra

E Culonne d'Erculu hè u nome datu, in Antichità classica, à e muntagne chì cuttighjavanu u strittone di Gibilterra.[1] Si tratta di u scogliu di Gibilterra (Calpe in latinu) à u nordu, annantu à a sponda europea, è di u monte Abile (Mons Abila), oghje djebel Musa, annantu à a sponda maruccana. Per i Rumani, simbulizavanu a fruntiera trà u mondu civilizatu (Mare nostrum) è un aldilà oceanicu scunnisciutu è priculosu.

U Djebel Musa, a culonna d'Erculu africana

E Culonne anu ricevutu u so nome di unu di i dodici travagli d'Erculu è più particularmente quellu mentre u quale ellu duvite ricuperà i boii di Gerione, mostru à corpu triplice chì stava in " l'estremu Occidente "[2] per turnà li à Euristea chì li offrì à Era in sacrifiziu. Fora di a rialità geugrafica minziunata da l'autori anziani, a lucalisazione di e culonne d'Erculu rileva dinù di u mitu. Ponu esse state situate sient'è differente tradizione, à spessu esoteriche, in differenti lochi sient'è i miti currispundenti.

  1. 'Ss'articulu pruvene in parte da l'articulu currispundente di a wikipedia in francese.
  2. Bruno d'Agostino, "U sperimentu culoniale in l'imaginariu miticu di i Grechi ", in G.P. Carratelli (dir.), I Grechi in Occident, Bompiani, Milanu, 1996, p. 209-214.

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search